fatty.jpg

În urma unor solicitãri din partea colectivului de la uzina la care lucrez, am fost nevoitã sã îmi iau instrumentele de lucru şi sã mã mut în altã halã. Nu asta e important. Ci faptul cã n-am ştiut pânã acum ce graşi pot fi porumbeii. Îi vãd pe geam, cã acuma stau cu faţa la ei. Bãi nene, e unu’ cu cap mai rotund aşa, umblã ca paşa şi i se cam rupe de tot. Stã pe o tablã de geam cât e ziua de lungã şi abia se mişca de gras ce e şi uneori îmi bagã o privire de şef. Moment în care îmi aduc aminte cã iar am uitat sã iau praştia de acasã şi sã-i bag un diblu în fund. Da’ o sã iasã lipsã. Şi un diblu e 0,45 ron şi ãştia le numãrã la ieşirea şi intrarea în turã, deci n-am chef sã mi le deconteze la salariu. Poate cu un şurub autoforant….hihihi…în fund aşa. Zbang! Sã-l vãd cum fâlfâie din aripile pistruitate şi cum spiralele şurubului îşi fac drum prin carnea lui grasã. De exemplu acum. Zbang! În ţeastã. Sã nu ştie ce l-a lovit şi abia sã aibã timp sã se prindã cu ghearele de tablã…ar fi frumos însã sã ung tabla cu nişte ulei sustras de la masa de lucru a lu’ nenea Ilie, zis şi Ibrahim. Şi când dã sã se prindã de tablã…hihihihi…sã mã uit la el şi sã-i fac semne obscene, porumbelu’ dracu’ de şefu’ cui te crezi tu! Şi între timp sã-i dau drumul Cristinei (v-am mai zis de ea, e cãţeaua care se plimbã cu liftul pânã sus, unde e administraţia) şi când picã ãsta jos, sã-l apuce şi sã-l zgâlţãie puţin. Mai mult, cât sã îi terfeleascã toate aerele din cap.

Da’ sã ştiţi cã panseluţele alea din faţã de la guvern sunt tare frumoase şi azi dimineaţã îmi venea sã le încãlzesc în palmã.