În mijlocul nopţii m-am trezit cã nu mai vedeam nimic prin geamul de deasupra patului. M-am ridicat şi l-am deschis şi mi-a cãzut pe pernã o zãpadã cum numai în filme vezi, de vatã de zahãr. Am ieşit pe jumãtate afarã, cu gura deschisã larg şi am aşteptat sã-mi pice gustul lor. Apoi am ţopãit în pat de bucurie. Pânã am adormit, dar m-a trezit spaima cã s-ar putea opri. Şi am stat şi am pãzit ninsoarea pânã dimineaţã, când m-am trezit iar, cu gândul cã cineva trebuie musai sã inventeze cocaina portocalie, fiindcã uitasem cum e rãsãritul de soare de aici, ca un drog cu linii, oranjat.
În dimineaţa asta o sã zbor printre fulgi şi o sã rãmân acolo.
noiembrie 27, 2007 at 8:20 pm
foarte impresionant de portocaliu!
noiembrie 28, 2007 at 5:54 pm
mă, tu te-ai ascuns în casă şi ne spui poveşti…