Cã mare e grãdina ta şi unii are mintea aburitã de cârlionţuri albe! Unii oameni, spre exemplu un David Bowie sau un David Gilmour, îşi fac treaba bine mersi şi rãmân şi foarte discreţi, ceea ce ne dorim şi nouã la anii pe care îi deţin domniile lor. Spre deosebire de dânşii însã, domnul Robert Plant, care altminteri ne e drag, a cam dat cu mucii în fasole când, în Camden’s Fifty Five Bar fiind şi purtând o conversaţie cu o domnişoricã, credem noi interesatã de cele povestite de marele Alb, a început sã se plânga de muzica ce venea dinspre boxe.
„What’s this rhyming crap?” a întrebat vãdit enervat.
„Radiohead”, i se rãspunse.
Nu i-a plãcut şi a cerut sã fie schimbatã muzica pentru cã „îi stricã seara”. Barmanul, bãiat finuţ şi dornic poate de autografe şi de satisfacerea mai marelui, a crezut cã îi face un bine şi a schimbat-o, cu Red Hot Chili Peppers. Credeţi cã a fost mai bine? Nem, nem, nem. Cã vezi doamne, ãştia sunã a „nursery rhyme”. Nu ştim ce s-a întâmplat pânã la urmã şi nici nu mai conteazã. Cu amãrealã în cerul gurii zic însã cã dacã şi piesa de mai jos e ce a zis cã e, apãi domnul Plant, mã cam superi, cã vezi dumneata, oi fi fãcut muzicã bunã atunci când ai fãcut-o, dar de atunci nimic. Nici nu mã pornesc sã îmi dau cu pãrerea despre „Raising Sand”, ultimul dumitale album. Iarã dacã şi trupele astea de eşti nemulţumit de ele n-au evoluat de le-a luat naiba şi nouã minţile, apãi ori io sunt proastã, ori.
