michael-clayton.jpg

De ce ne plac filmele cu şi despre avocaţi? Pãi sã vedem: fiindcã în realitate, dacã ai de-a face cu unu’ îţi iei lumea în cap şi, chiar dacã îl crezi pe cuvânt când îţi spune cã totul va fi bine, este doar pentru cã tu vrei asta. În adâncul minţii ştii cã puţin îi pasã şi cã îţi vrea doar banii şi încã un dosar rezolvat în cariera lui. E pentru cã fugim de ei ca de dracu’. E pentru cã în realitate ne enerveazã încâlceala minţii lor şi graiul pãsãresc lung şi pentru cã suntem un pic disperaţi dacã avem nevoie de ei.

Aproape în orice film cu poveste din vremea noastrã şi cu ceva nelãmuriri trebuie sã aparã un avocat sau un detectiv. Amândoi rezolvã cazuri, amândoi respectã legea sau alunecã pe lângã ea, amândoi o ştiu. Doar cã doar unul dintre ei ţine şi cu „the bad guy”.

„Michael Clayton” nu e „Ally McBeal”.

Vã dau un singur motiv pentru care sã mergeţi sã îl vedeţi. Regizorul filmului, Tony Gilroy, e cel care a scris scenariile la toatã colecţia „Bourne…” şi la „Devil’s Advocate”. Imaginaţi-vã cã faceţi un singur film din astea şi atunci o sã vã dea cu plus: „Michael Clayton”.

Nici mãcar n-am sã vã spun cine e şi ce vrea omul ãsta. N-o sã vã dau nici un hint. N-aveţi decât sã aflaţi singuri, fiindcã altfel stric totul.

Şi ca sã vã dea egalul cum trebuie, mergeţi şi vedeţi şi „Charlie Wilson’s War”.

„C’mon….it’s just a movie…Get real!”

„You wanna bet?”