Puf!

Îmi fumam ţigara în geam. Mã uitam la fum cum se pierde şi nu voiam sã mã uit în jos, pentru cã vedeam zãpada. Mai bine soare în acoperişuri.
- Salut!
- Cãcat! M-am ars, cã m-ai speriat. Ce dracu cauţi la etajul 6?
- În trecere.
- Mersi frumos.
- N-ai de ce.
- Nu ţi-e frig?
- Un pic. Da’ sunt blindat, dupã cum vezi.
- Da, deşi eu aş renunţa sincer la cãciula aia. E ca dracu. În afarã de faptul cã nu-ţi acoperã urechile. Ce rost are?
- E coloratã.
- Ete na! Şi? Roşu cu portocaliu? E prea evident! Mãcar un verde intermediar, ceva…
- Am primit-o.
- Aaaaa….atunci nu se pune. Vrei un fum?
- Nu, cã încerc sã mã las.
- Foamea e tot aia. Ai chef de vorbã?
- Nu prea, cã trebuie sã ajung sã o iau, da’ erai singura cu geamul deschis.
- Îhâm…nu-i bai. Da’ aş cam vrea sã povestesc.
- Ştiu, doar cã am sã pierd 5 minute pânã începi sã zici ce ai de zis.
- Da…ai şi tu dreptate. Mai treci?
- Dacã apuc sã te ţin minte, da.
- Bine, atunci baţi în geam sau strigi tare.

Am stins ţigara şi m-am uitat la el plecând. Ar putea sã joace în filme vulturul ãsta.