Pentru că noi, shortcuturile, suntem moody şi ne schimbăm starea după cum bate vântul, iar pentru că azi vântul a bătut rău de ne-a răscolit ciuful şi creierii şi ne-a şi luat pe sus, am decis că ne putem reveni doar dacă înnoim ceva vechi. Adicătelea, pe înţelesul poporului: când ne cumpărăm o chestie de pus la gât o purtăm până o ia gaia sau până ne supărăm pe semnificaţia ei. Deci înnoim.

Aşa că începând de azi sunt iară mândră purtătoare de indian, în loc de peşte frumos de os luat de departe şi ţiutor de cald luni de zile. Dar peştele, chiar dacă ştie totul, ne-a făcut să ne îndoim şi nouă îndoielile nu ne plac, mai ales că e martie. Şi martie e o lună gigea, când shortcuturile de obicei se îndrăgostesc şi le merge bine.

Deci băi:
1. vreau în Alaska musai
2. să-i urăm aşadar micului nostru totem de la gât welcome home, că ne-a lipsit liniştea lui.

Amin!