Plec. Pleeeeec, pleeec, mă duc. Şi am să întorc alta.
Şi pe Tindersticks îmi vine să-i iau acasă de bine ce-mi fac. E un Nick Cave mai altfel. Ăştia sunt ca o acadea colorată cu vârf ascuţit drept unde nu te aştepţi să se înfigă vocea lui Stuart, Nick Cave ţi-o dă şi gata, te aduni de pe jos cum poţi. Enjoy, aşadar, că fac bine la casa omului.
Băi! E prima oară când mă bucur că plec la dracu’ în praznic!
martie 18, 2008 at 6:02 pm
La Dracu’n Praznic is no country for old men, beware.
Bring pics
martie 22, 2008 at 10:27 pm
I will! Si nu era la dracu’n praznic, ba dimpotriva, ca e chiar fain, aproape fara grai. Da’ sunt asa de ostenita, ca mi-e greu sa povestesc. Ma refac acasa, n-am nicio teama
martie 23, 2008 at 12:38 pm
Doamne, cum poţi să asculţi melodii ca asta zilnic???
martie 23, 2008 at 6:17 pm
Păi care-i baiul? Tindersticks sunt un pic de tăiat vena, recunosc, da’ nu în fiecare zi îmi vine s-o fac
martie 23, 2008 at 6:42 pm
Un pic? Doar un pic?
Mie mi se pare foarte, dar nah, om fi simţitori în diferite chipuri.
martie 23, 2008 at 7:05 pm
Şi stări, că alea sunt musai.