Lucrurile nu sunt atât de nasoale. Am constat cu ocazia transformărilor care au loc la domiţil că am ceva în posesie, respectiv:
-3 saci plini ochi cu casete (nu ştiu ce dracu’ să fac cu ele, da’ de aruncat nem, de dat nem, deci le ţin, da’ cred că le schimb locul);
-5 saci cu cărţi (nu mai zic nimic, la naiba, mi se clatină urechile pe lângă cap);
-2 saci cu diverse răchite, coşuri, ceramici, whatever (de astea sunt mândră);
-1 sac cu hârţogării (slavă ţie, internet banking!-după reinstalare şi curăţenie, le voi tria, aranja-vezi să nu!)
-3 bucăţi perne de ungur (băi, ţie nu ţi-e ruşine olecuţă? cum m-ai convins să le iau pe toate?)
-un ungur, evident, care se fâţâie îngrijorat că…nu ştiu. Se fâţâie îngrijorat;
-un sac şi 2 genţi cu eletrorahaturi de ascultat muzică, văzut filme, nişte boxe noi pe care le dau la mica publicitate, fiindcă ipod-ul meu nu e compatibil, deci doritorii să sară;
-vor fi probabil nişte saci pentru pernele MELE, pilote, pături, da’ de astea încă nu m-am atins, că la naiba, tre’ să mai şi dorm.
-2 bucăţi rafturi răchită de care sunt mândră tare.
Astea numa’ într-o cameră. Da’ ca să mă apuc de haine şi diverse îmi trebuie toţi sacii cu răbdare din lume, deci mai amân.
Cu această ocazie am descoperit pixuri, brichete, nişte şuruburi, un prelungitor, bomboane, un şoarece d’ăla de ungur, o pungă de cadou goală, 3 ghemuri, un ac, nişte pete de cola (cred) pe perete.
Mă voi hrăni spiritual cu această zugrăveală…blablabla…şi voi ieşi ca dracu’ din ea. Keep in touch or something!