On the Run. Again.

Ar fi ideal pentru ştiu eu ce, dar nu se pune, fiindcã acuma nu e. Ştiu eu ce.

În stânga, deasupra chiuvetei, e un dulãpior cu oglindã în care am o pastã de dinţi de jucãrie, o periuţã, douã pahare de plastic şi o sticlã de apã de n-o sã mã ating de ea. Fiindcã am Carlsberg. Care îmi intrã cu greu. Pentru cã 12 ore nu pot fuma.

În faţã am un soare care apune, pe care mi l-am dorit toatã ziua când am dârdâit ca o sorcovã, dar nu-l cert, cã şi mâine am nevoie de el, mai ales cã am plecat doar în tenişi.

Întotdeauna dorm în patul de jos, pentru cã odatã am cãzut de sus şi nu mi-a fost bine nici mie, nici lu’ tanti de dedesubt.

Sunt în tren şi mã duc la dracu’.

În compartimentul de lângã se întâmplã un om care se vrea spiritual, tot face glume proaste cu însoţitoarea şi sper din toatã inima sã nu sforãie.

Plouã. Şi e verde. Iar. Tot. Cu maro.

Am struguri, grisine şi smochine, dar vreau o ţigarã.

Şi am citit ceva care m-a întristat, dar pânã mã întorc o sã se facã bine la loc.

Mã întorc.

Şi zâmbesc ghiduş, pentru cã o sã zbor iar şi o sã fie noapte. Şi noaptea e fain sã zbori, nu te vede nici dracu’ şi poţi sã faci naibilui tumbe pe nori fãrã sã se ia nimeni de tine. Doar cã trec pe deasupra munţilor ãlora moşi tâmpiţi şi cretini, care întotdeauna se burzuluiesc când tu ai chef de joacã.

Pot sã vreau acasã şi soare şi cald şi bere şi culcuşitã unde vreau eu?