Mă chinui contorsionându-mă să nu dau cu apă acolo. N-am voie, cică. Anyway, om vedea. Potrivesc apa, îmi iau gelul şi îl torn în draci pe burete şi apoi mă opresc. De unde încep? Şi cum stau? Bun, să încercăm în cur, cu picioarele întinse în cadă şi să începem cu mâinile. Merge. E bine, vorba cuiva că cine a inventat duşul a fost un mare om în viaţă.

Hai, că nu e aşa de greu. Lalalalalala….ce vacă proastă sunt. Am uitat geamul deschis, dar oricum stau în cur şi vecinu’ altă treabă n-are decât să stea cu ochii înfipţi în ferestruică să-mi vadă mie goliciunea de la fund în sus.

Ideea salvatoare mi-a venit în timp ce-mi frecam de zor tălpile.

Pe cap îl las ultimul, aşa e mai bine. Mi-l aplec în faţă şi îl spăl pe păr, în felul ăsta n-o să dau cu apă la locul cu pricina. Sunt cea mai deşteaptă, băi!

Acum ceva vreme mi-am cumpărat un şampon pentru volum, că aşa îmi spusese Alexandra (cu creasta), că dacă nu veau să bag mâclâzuri în el, să fac bine şi să-mi iau ceva să-i dea cu fluffly. Zis şi făcut. Şi îmi place de mor, e făcut din nu ştiu ce plante, dar miroase a iarbă. Mă amuz de fiecare dată, fiindcă îmi vine să-l fumez.

În bucuria momentului că în sfârşit am reuşit să mă spăl singură şi că sunt aproape de linia de finish, deschid ochii să mă clătesc şi scap duşul din mână. În cealaltă am un smoc imens de fire. OK, nu e cazul să ne prostim cu atacuri de panică, mai încercăm o dată. La fel, parcă am două greble care îmi adună buruienile din cap, pentru că acuma amândouă mâinile sunt pline de păr. Al meu! Cu firul subţire, whatever, dar al meu! Şi oricum nu aveam cine ştie ce, de ce trebuie să-mi şi cadă cu viteza asta? Mă ambiţionez şi vreau să văd până unde e în stare să fugă de mine şi încep şi mai abitir să-l dau jos.

Deci da, o să rămân fără păr în cap şi nu e atât de măgulitoare ideea de a mă face cheală, pentru că gropiţele mele din obraji n-au să se mai vadă din pricina a ditai fălcile unde sunt. Ele, gropiţele, de sine stătătoare. Futu-i!

Să mă mai spăl o dată? Sau să mă fac blondă?