De fiecare dată când trece ceva cu sirenă pe stradă lumea se opreşte din gândit, din mers, din ascultat muzică şi întoarce capul. De ce?
Mă scoate din minţi paralizia asta a, dacă vreţi, unei anormalităţi. Paralizia generală, cauzată fie de teamă, fie de curiozitatea macabră a trecătorilor, captivaţi, la fel de tare, de orice accident de maşină. Parcă şi văd saliva curgând din colţul gurii, grijile prefăcute ale babelor şi ieşirea bruscă din amorţeală a geamurilor din vecinătate.
Îmi aduc aminte de Londra, unde ambulanţele treceau mai des decât bicicliştii, unde elicopterele te asurzeau când îţi era lumea mai dragă şi unde, totuşi, lucrurile astea erau normale.
Cine va înţelege că îmi doresc frecvenţa lor şi aici, se înşeală. Nu zic decât că, la un moment dat, va trebui să trecem peste parşivitatea şi curiozitatea moştenite sau nu.
