Nu ştiu să comentez o veste ca asta. Presupun însă tristeţea unui copil şi nu vreau să ştiu ce e în el.
Orice sportiv de performanţă face sacrificii, dar cred că Rafa a depăşit nişte limite. Să-ţi impui să joci cu stînga e doar începutul, să inventezi lovituri e continuarea. Să alergi ca apucatul după toate mingile, ca şi cînd oricare poate fi decisivă, e probabil cauza unei retrageri premature.
E păcat că o carieră de număr unu mondial se poate sfîrşi aşa, dar e o prostie să continui în condiţiile astea. Cu gura lui spunea că atunci cînd n-o să mai poată juca tenis, îşi ia barca şi pleacă la pescuit. Poate că e momentul. Poate că “his famous ass” trebuie să stea naibii locului şi psihicul ăla de om trecut prin multe să-şi facă treaba şi de data asta.
Nu-l îngrop şi nici nu-i trimit flori. Sunt doar tristă că un jucător atît de complex şi un copil cu o disciplină şi moralitate bune drept exemplu a ajuns aici. Dar sunt şi mîndră că am mai avut o dată dreptate să ţin cu el de la început, că am văzut licărirea aia pe care o ai foarte rar, ca atunci cînd descoperi o trupă nouă.
Ai naibii grijă de tine şi îţi promit că nu o să ţin niciodată cu Djokovic. Am zis!
